Deșerturi

Pentru a menține o viziune globală, documentele folosite vor fi hărți la scară Pământului vizualizate interactiv cu Google Earth (versiunea Pro, gratuită). Vom folosi vizualizarea implicită (redusă la doar informații relevante), la care putem adăuga anumite carduri. Acestea din urmă sunt fișiere care pot fi deschise în Google Earth pentru a obține un „strat” de date care este suprapus pe baza fotografică a software-ului (Vezi referințele de mai jos.)

Poate fi util să începeți prin a introduce software-ul și tehnicile de care depinde: colectarea datelor prin satelit (Google Earth folosește și fotografii aeriene). Ar trebui să subliniem rolul acestei viziuni „externe” la distanță de Pământ pentru a înțelege legăturile care leagă mediile și oamenii care sunt îndepărtați geografic, adică o viziune globală a planetei caracteristică lumii contemporane.

Primul pas constă în observarea globului așa cum este pentru a localiza deșerturile, definite la prima vedere ca locuri neocupate de om. Principiul este de a căuta semne de ocupație umană și de a reflecta asupra peisajelor, a căror morfologie este observată la scară largă (culori, structuri). Mișcarea și mărirea permite clarificarea sau respingerea ideilor (diferențierea structurilor naturale de structurile artificiale, de exemplu). Rolul profesorului este de a ghida interpretarea semnelor. Pentru clarificarea observației se poate suprapune o hartă a acoperirii terenului (tip de vegetație, suprafețe cultivate, zone artificiale etc.).

Putem încheia această primă căutare intuitivă verificând cu o hartă a densității populației. La finalul acestei etape, copiii ar trebui să aibă câteva noțiuni despre relația dintre mediile naturale și prezența omului (rolul constrângerilor mediului natural) precum și o scurtă listă a zonelor în care oamenii nu sunt prezenți.

Al doilea pas constă în concentrarea asupra acestor zone și a caracteristicilor lor ecologice, în special legătura dintre prezența apei și prezența vieții. Acesta este sensul științific al cuvântului deșert. Sunt disponibile hărți de evaluare a aridității. Pentru cartografierea vieții, problema este mai complicată, dar pot fi folosite niște hărți globale specializate, pentru evaluarea biodiversității sau a biomasei.

Ideea este de a verifica că și în zonele pe care oamenii nu le ocupă, vegetația sau viața animală pot fi în continuare prezente. Oceanul este evident exemplul paradigmatic, în special pentru că abia începem să îi măsurăm biodiversitatea. Astfel, foarte puține zone ale globului sunt cu adevărat abiotice (fără prezența vieții organice): există doar deșerturi glaciare, unde

apa este prezenta, dar in forma inghetata.