Absurd

Lucrarea constă în prezentarea lucrărilor alese și discutarea lor pentru a le compara, a identifica ceea ce le reunește și a scoate în evidență mecanismele absurdului. Abordarea comparativă, atunci când este aplicată la producții din diferite domenii, merită puțină asistență, dar deschide perspective interesante pentru domeniul istoriei artei.

Selecția își propune să lege producții care acoperă un domeniu foarte larg, de la lucrări clasice la cele mai recente, de la cultura populară la așa-numita cultură „învățată”. Acestea au fost grupate astfel încât să identifice mai multe „căi de studiu”, care pot fi abordate ad-hoc sau articulate într-un curs pe termen lung. Fiecare dintre piese este însoțită de un „atelier”, un timp pentru manipulare creativă în care copiii pot exploata conceptele discutate.

Studiul lucrărilor ar trebui, ca întotdeauna, să fie contextualizat (autor, perioadă, mișcare, tehnică etc.). Mai mult, atunci când vine vorba de cercetarea efectelor absurdului, este important să punem la îndoială întrebările de gen și convenții cu copiii. De exemplu, este absurd, în realitate, să observi un animal vorbind, dar în contextul genului „poveste pentru copii”, este o convenție acceptată care în general nu mai produce un efect absurd.

1- PARADOXUL Întâlnirea a două idei contradictorii sau neînrudite, într-o formulare condensată unde se vizează mai presus de toate umorul surprizei.

• Literatură: extrase din Alphonse Allais, Pensées, textes et anecdotes (Le recherche midi, 2000) sau din Eric Satie, The reasonings of a stubborn person, urmate de Memoirs of an amnesiac (Voix d’encre, 2013).
• Sculptură: Salvador Dali, Telefonul afrodiziac (1938).
• Arte grafice: Jacques Carelman, Catalog of untraceable objects (1969).

Atelier: variație desenată a exercițiului suprarealist al „cadavrului rafinat” (pe perechi, fiecare lucrează pe jumătate din foi, primul prelungește anumite linii ale desenului său dincolo de semnul de separare și pliază foaia pentru a-și ascunde desenul, al doilea trebuie să înceapă din nou de la liniile proeminente).

2- MINUNATUL Elementele absurde se succed pentru a construi o lume fără referenți, care caută să păstreze mirarea primară a lucrurilor.

• Literatură (povestire poetică): Henri Michaux, Ailleurs, „Voyage en grande Garabagne” (1948).
• Pictură: Salvador Dali, Persistența memoriei (1931), René Magritte, Țara miracolelor (1964).
• Cinema: Victor Fleming, Vrăjitorul din Oz (1939) sau Jean Cocteau, Frumoasa și Bestia (1946).

Atelier: Descrieți în mai multe desene o călătorie imaginată din următorul scenariu: „La micul dejun, bolul tău de cereale te aspiră și ești proiectat într-o lume incredibilă. Descrie ce descoperi acolo și întoarcerea ta.”

3- INVERSIUNEA, LUMEA PENTRU RESUS Aici se dezvoltă absurdul și face referire foarte puternică la cadrul social, cu scop satiric.

• Arte grafice: Anonim, Lumea inversată (gravură secolul al XVIII-lea) – colecția Mucem, vizibilă pe site-ul Povestea în imagini.
• Literatură (roman): Lewis Caroll, Alice în Țara Minunilor, Capitolul VII – „Tea Among Fools” (1865).
• Arte grafice: selecție de desene de Gary Larson, Gary Larson, volumele I până la V (Dupuis, 1997-2002

Atelier: scrieți o poveste scurtă care descrie o zi la școală „în sens invers”.

4- PROSTII Când absurdul lucrează pentru a submina logica, fără un motiv ulterior complex.

• Cinema: A. Astier, A. Kappauf, J.-Y. Robin, Kaamelott, episoade la alegere din sezonul 1 sau 2 (2005)
• Arte vizuale: Roman Signer, spectacole video Action kurhaus (1992), Kayak (2000), Punkt, (2006), Old Shatterband (2007), Zwei schirme (2009) – vizibil online într-un reportaj din programul Arte Tracks (ian. 2015)
• Literatură (poezie, spectacol): Christophe Tarkos, „Je inflate” și „Tambour et tombola” (1998), în L’année (P.O.L. 2014), disponibil și online.

Atelier: Proverbe decupate. Dintr-un set de proverbe (sau poezii sau fabule foarte scurte) pe care le-am tipărit pe coli mari de hârtie, le tăiem fragmente corespunzătoare unor entități gramaticale, apoi amestecăm aceste fragmente și le recompunem liber pentru a obține constatări absurde.

5. BURLESQUE Mecanica absurdă vizează aici discordanța (banală/elevată, simplă/complexă) și exagerarea, distorsiunea. - Literatură (roman): Rabelais, Gargantua (1534).

• Cinema: Laurel & Hardy, Battle of the Century (1927), Buster Keaton, Fridge Mover (1922), The Dismountable House (1920).
• Arte vizuale: Saverio Lucariello, seria Vanitas (din 1995).

Atelier: Utilizarea unui software de editare a imaginilor pentru a deghiza/distorsiona un tablou celebru.

Documente și referințe

• Un articol care trece în revistă teorii despre râs: Robert Aird, Teorii despre râs și umor (august 2015), vizibil pe site-ul lui.
• Despre râs în zorii secolului al XX-lea: D. Grojnowski și B. Sarrazin, Fumisteries. Nașterea umorului modern 1870-1914 (Omnibus, 2011).
• Pentru a reflecta asupra noțiunii de umor în literatură (dar sunt discutate o serie de noțiuni interesante, care pot fi de anvergură mai generală): Conferință sub conducerea lui B. Gendrel și P. Moran, „Umor, tentativă de definire”, École normale supérieure (2005-2006) – vizibilă integral online pe fabula.org.
• O fișă de referință referitoare la cinema: Marie-Françoise Leudet, Burlesque and absurd – definiții (ianuarie 2013), disponibilă în format PDF pe site-ul lettersvolees.fr.
• Despre umorul în arta modernă și contemporană: Jean-Yves Jouannais, Idioție: artă, viață, politică – metodă, (revista de arte frumoase, 2003).
• Despre legăturile dintre cinematograful burlesc și literatura modernă: Henri Garric, „Buzunarele lui Molloy: pentru o lectură burlescă a literaturii”, Fabula-LhT, nr. 2, „Ce face cinematografia literaturii (și invers)”, decembrie 2006, online la Fabula.org.