Luminaris spune o poveste destul de simplă, în care eroul aspiră să scape de cadrele rigide ale mediului său.
Speranțele lui eșuează brusc, dar vede obstacolele căzând și își face visul să devină realitate, grație ajutorului personajului feminin pe care l-a întâlnit fără să-i acorde nicio atenție. Sărutul final confirmă modelul de romantism, cu excepția (dar asta poate nu este banal) că aici rolurile masculin/feminine sunt inversate.
Interesul filmului este în mediul uluitor în care este plasată această diagramă subțire. Luminaris descrie o lume în care viața este reglementată de lumina soarelui și în care acest ritm este asociat cu conformismul și standardizarea, prin referiri vizuale la epoca taylorismului triumfător. Această alegere paradoxală (lumina naturală este de obicei apreciată) este într-un anumit fel întărită de ideea unei tehnici pe cât de magică, pe atât de naturală, care permite modelarea obiectelor prin mestecarea materiei prime și aduse la viață cu o clipi din ochi.
În acest mediu, visul eroului este un obiect tehnic lărgit, perfecţionat până la punctul în care depăşeşte toate standardele imaginabile. Este atunci fără logică și se poate deschide către conexiuni neașteptate, conform esteticii suprarealiste care pătrunde în tăcere în film. Un bec este o navă care zboară spre libertate.
Filmul pare astfel să ne spună că metodele nu contează – calculul și inovația științifică sau bricolajul și accidentul – doar imaginația și visele contează. Luminaris nu doar prezintă această idee, ci chiar o pune în practică, folosind tehnici de cinema și animație cu precizie, inventivitate și derizoriu. Este destul de firesc că el aduce un omagiu pionierilor artei a șaptea.
Înțelege povestea, tema, exprimă-ți sensibilitatea și exersează-ți gândirea critică.
1Care este situația inițială a eroului? Ce încearcă el să realizeze? Care sunt obstacolele pe care le întâlnește? Cum le depășește?
Lucrează făcând becuri într-o fabrică. El încearcă să facă singur un bec imens pentru a scăpa din oraș. Este o sarcină complicată. Are nevoie de materiale pentru a face mai multe teste, dar nu are voie să ia pentru el. Este ajutat de colegul său.
2Ce îl face pe erou special printre alți muncitori?
Nu ezită să sfideze regulile fabricii pentru a-și duce proiectul la bun sfârșit. El caută să scape de regulile cărora se supun toată lumea. Își imaginează o altă viață.
3De ce este maistrul, la sfârșitul filmului, furios să-i vadă pe cei doi eroi zburând?
Este supărat că nu a reușit să-i oprească (care este treaba lui)? Este gelos pe libertatea lor?
4Ce dă, în film, ritmul și ordinea zilei de lucru? Cum o vedem?
Este soarele. Vedem obiecte și oameni înaintând în același timp cu umbrele.
5Care este meseria personajelor? Ce tehnică folosesc?
Sunt muncitori într-o fabrică. Ei lucrează pe linia de asamblare. Fiecare are un rol specific și limitat. Tehnica lor seamănă mai mult cu magia.
6De ce perioadă din istorie ne amintește filmul?
În anii 1920-1930, după stilul arhitecturii. Este momentul în care această formă de muncă s-a răspândit.
7Cum joacă actorii? Este la fel ca într-un film obișnuit?
Expresiile lor sunt exagerate.
8Cum a fost filmată secvența călătoriei către fabrică?
Această tehnică se numește pixelare. Fotografiile au fost făcute la intervale regulate pe străzi, actorii așezându-se de fiecare dată ceva mai înainte, urmând exact progresul soarelui, dând astfel impresia, atunci când sunt pusi în serie, că actorii alunecă în urma soarelui.
9Cum a fost filmată scena în care maistrul se înfurie?
Este o serie de fotografii în care actorul capătă o expresie ușor diferită de fiecare dată și i se adaugă bumbac la urechi pentru a reprezenta fumul.
